Se discuta despre faptul ca statul are cheltuieli mari si ca trebuie facut ceva. Asa e, problema este ca se face risipa, adica exact opusul. Si asta, cu un mare aplomb!
Pe de alta parte, subiectul devine de mare actualitate doar atunci cand resursele sunt tot mai mici. N-ar strica sa existe preocupare pentru acest subiect tot timpul, mai ales atunci cand te numesti "ales al poporului" si ai o responsabilitate pentru cei care au investit incredere in tine, sperand ca vei aduce un plus de calitate vietii lor. Am invatat ca nu intotdeauna calea (reforma) este costisitoare si ca este rolul statului, prin cei care administează, sa creeze reguli simple si clare si sa se asigure de respectarea lor.
Incerc sa emit anumite idei legate de subiectul numit cheltuieli nejustificate, formate in cativa ani de activitate profesionala.
Statul are un aparat administrativ. Cat de mic sau mare este, nu comentez acum, pentru ca orice dimensiune ar avea trebuie sa fie eficient. Cu toate astea, ne incapatanam, prin lucruri evidente pe care insa nu le vedem pentru ca mostenim disciplina heirup-ului (fac o paranteza - DEX-ul zice ca e doar o interjectie, dar se pare ca e vechi dictionarul din moment ce este si un mod de viata, ce are sanse sa devina produs traditional), sa consumam resurse importante, de toate felurile.
Sa zicem ca ar exista o disciplină a muncii si ea s-ar respecta in toate institutiile publice (evident nu ma refer la un spital sau la o sectie de politie), pornind de la programul de lucru. Hai sa spunem, ca de maine functionarii statului presteaza munca intre orele 09.00 - 17.00. Sunt convins ca:
- statul ar gasi pe ce sa cheltuie banii pe care-i toaca acum pentru că 5, 10, 'nspe functionari sunt nevoiti sa stea după program pentru a rezolva urgențe inchipuite (nu de ei); oare chiar se justifică să aloci resurse pentru cheltuieli ce decurg din, de ex., consumul de energie electrică, in loc sa le utilizezi in alt scop (de ex, sa pui la dispozitie consumabilele pe care acum angajatul si le cumpara din propriul salariu sau sa creezi conditii decente de munca)?
- angajatii ar fi mai eficienti in conditiile unei discipline impuse de respectarea programului de munca si, evident, mai relaxati pentru ca au si viata personala!
- statul s-ar simti mai putin jenat de faptul ca incalca drepturile angajatilor; plata orelor suplimentare nu s-a facut nici cand erau fonduri, iar recuperarea cu ore libere opereaza tot cam in acelasi mod, asa incat, nu stiu cat de confortabila este situatia pentru cele doua parti: statul nu-si onoreaza obligatiile, angajatii devin frustraţi;
Probabil că dacă se analizează serios problema se pot identifica şi alte aspecte care fac evidentă cheltuirea nejustificată a banilor prin această modalitate aparent nevinovată.
Însă, pentru ca o astfel de disciplină a muncii să functioneze, trebuie ca cineva să-şi pună problema activităţilor care întradevar trebuie realizate de o instituţie a statului, cât şi a felului cum sunt îndeplinite. Prioritizarea aproape că nici nu există pentru că, de foarte multi ani, în instituţiile statului orice lucrare neinsemnată reprezintă o urgenţă. Nu mai avem timp, ne grabim, dar ca să ce?
Munca într-un astfel de mediu mi-a demonstrat că, în cele din urmă, rezolvarea se produce cam tot în acelaşi timp; şi asta pentru că efectele insuficient analizate, obligă la mai multe "urgenţe" pentru a rezolva aceeaşi problemă, la care între timp s-au adăugat consecinţele negative ale "rezolvărilor" anterioare.
urmeaza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu