Pentru că v-am lămurit cum e cu Suedia, în postarea anterioară, iar amicul v-a explicat cum e cu România într-o altă postare, acum vă reţin doar cu două amănunte.
- Cică în Suedia, în anul 2009, erau în vigoare 1000 legi, 1700 de ordonante ale Guvernului (legislaţie secundară) şi 7000 de regulamente (emise de agenţii, pentru a organiza activitatea pe un anumit domeniu). Mă întreb cum rezistă tentaţiei şi mai ales cum se descurcă doar cu atât?!
- În structura administrativă a Suediei funcţionează agenţii guvernamentale, care implementează politicile şi deciziile adoptate de Parlament şi de Guvern.
Agentiile lor seamană cu agenţiile noastre, numai că ale lor au buget alocat, obiective clar stabilite şi conştiinţa unui interes cetăţenesc de realizat. Nu mai spun că se bucură de o largă autonomie pentru îndeplinirea atribuţiilor, chiar dacă există o anumită subordonare faţă de ministerul care gestionează domeniul în care acestea activează. Agentiile pur si simplu işi fac treaba, fără să aştepte lumină de la minister sau ca Guvernul să emită "norme metodologice" (de asta se ocupă chiar ele, emiţând regulamentele amintite mai sus). Există chiar şi un organism (dacă am reţinut bine, înfiinţat pe lângă Parlament) care stă la pândă să vadă în ce măsură un ministru îşi bagă nasul în treburile acelei agenţii.
In tot cazul, dacă în 1990 erau 1394 de agenţii, astăzi mai sunt doar 413. Partea interesantă este că multe dintre ele nu s-au desfiinţat (cum de exemplu, se întâmplă la noi printr-o "fuziune" urmată de o reducere de personal - cazul Institului Naţional de Administraţie), ci s-au privatizat, cu rezultate remarcabile (SIPU, INA lor).
Vedeţi, e frig!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu